Începând cu anul 1994, Ziua
Internațională a Educației este sărbătorită în 5 octombrie, în întreaga lume,
pentru a aminti de importanța școlii și a profesorului. Această zi este pentru
elevi un prilej de a trăi noi experiențe.
Vizită la Biblioteca
Naţională
E vineri , 5 octombrie, şi tocmai am ajuns la şcoală.
Anul acesta am ales să
marcăm Ziua Educației vizitând cărțile la ele acasă. Ați ghicit! La
Biblioteca Națională!
Ne
îndreptăm spre sediul acesteia cu autobuzul 104. Am ajuns. În faţa noastră se
înalţă un gigant cu numeroşi ochi din sticlă şi cu mâini şi picioare din marmură: e chiar Biblioteca Naţională.
Plini de
mirare şi admiraţie, păşim într-o sală imensă unde literele joacă şi cântă pe
tavan. Intrăm in nenumărate săli, care mai de care mai frumoasă şi mai
interesantă.
Pline cu
cărţi de prestigiu, rafturile se arătă mândre şi înalte. Privim cu atenție și
ascultăm explicațiile ghidului. Deodată, aud un sunet ușor,ca un zumzăit de albină, plăcut, însă trist.
O carte plânge singură într-un colţ îndepărtat al camerei. Mă duc, fără să zic
cuiva, la ea și o întreb nedumerită ce a păţit. Ea îmi spune, sughiţând,că toată lumea o ocolește, deoarece e doar o
carte fără poze şi de aceea pare fără esenţă.
Pe loc o iau şi o răsfoiesc. Se dovedeşte a fi o carte foarte bună. Nu înţeleg de ce ar ocoli-o
cineva. Îi mângâi filele cu delicatețe și îi promit că voi reveni.
Continuăm
turul uriaşei clădiri și ajungem în marele hol care găzduiește o expoziţie de pictură. Gânduri şi sentimente
sunt aşternute pe pânze ţesute cu cea
mai mare migală şi făcute din fire de aur şi argint.
Aş putea
să povestesc mai multe. Dar uneori nu e nevoie de prea multe cuvinte, așa că vă mai spun doar atât: merită văzută, merită
vizitată, merită lăudată biblioteca noastră naţională.
Ioana
Ana - Maria
Foarte frumos materialul.In special pozele, pentru care ii multumesc doamnei dirigintec ca le-a pus pe blog.Compunerea este deasemenea foarte frumoasa, si sper ca nu e numai parerea mea.Am vrut sa surprind toate lucrurile frumoase care mi s-au intiparit in minte.Oricum, a fost foarte frumoasa vizita Bibiotecii Nationale.Pentru asta ar trebui sa ii multumim, cu totii, doamnei diriginte, si sa speram ca o sa mai aiba rabdarea necesara pentru a ne mai duca in locuri asemanatoare!
RăspundețiȘtergereO compunere foarte frumoasa si expresiva, iar materialul arata intocmai pasii pe care i-am urmat pentru a descoperi fiecare coltisor al uriasei cladiri. Sper ca doamna diriginta doreste sa ne mai duca in locuri deosebite ale Bucurestiului, iar pe aceasta cale ii multumesc!
RăspundețiȘtergere