Emoție de toamnă

            Toamna, toamna aurie....Toamnă a Pământului, toamnă a sufletului... Toamna ne încântă privirea și, în ciuda frigului care se apropie, ne încălzește inima, strecurându-ne în ea, pe furiș, un pic de melancolie.


                         

     Melancolie de toamnă  
                                                          Opincaru Andrei     

Aripa  aurie a toamnei  atinge ușor frunzele copacilor care coboară lin formând un covor foșnitor în care mi se afundă pașii.

Diminețile însorite de altădată au fost înlocuite de cele răcoroase și umede. În parcuri, copacii oftează și lăcrimează pe covorul arămiu.Vântul cu a lui suflare mătură supărat frunzele de pe aleile pustii ale orașului. Soarele încearcă din răsputeri să-și facă simțită prezența, dar norii ca o mantie de fum îi îngreunează eforturile.      

Stoluri întregi de păsări venite în primăvară au plecat din nou , lăsând în urmă o liniște melancolică ce a cuprins tot orașul. Numai din pădure se mai aude câte un zgomot,deoarece animalele se grăbesc sa-și facă provizii pentru iarna cruntă ce va veni. 

Lăsarea serii reci amuțeste tot orașul .

TOAMNA ÎN LITERATURA 

          

Emoție de toamnă
                                     de Nichita Stănescu

A venit toamna,

 acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

 

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

 Frumoasele  versuri ale lui Nichita Stănescu, cântate de Nicu Alifantis.

Lucian Blaga- Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume,
cu toamna şi cu seara ei,
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Recită  Victor Rebengiuc

Cântec
                        Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,

Uite, ochii mei ţi-i dau.

Ieri spre seară-n vântul galben

Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin

Fulgeră-mi pe frunte mie.

Astă-noapte zarea-n iarbă

Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,

Paşii mei alungă-mi-i.

Dimineaţa bolta scurse

Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi

Fructele şi lasă

Urşii neadormiţi, berzele neduse,

Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai

Plânge-n soare fum.

Înserează-mă pe mine,

Mă-nserez oricum.