luni, 26 martie 2012

Prietenele mele, rândunelele



Sunt mici și jucăuși grozav
                           Prietenii de pe pervaz-
Mici rândunele minunate
  Ce-nalță triluri fermecate!

        Ce mult îmi place să-i ascult !
               Coco este grăsuță,Paco e deștept;
Dar iată, ne ferim mereu
De Pufilici ,motanul rău.

    Când ei cîntă și sar sprințar
           Nici râsul nu-mi mai este-amar;
   Căci ei cântă ,râd,glumesc
Orice să mă înveselesc !

                Să-i cos lui Coco cămașă-aș vrea ,
       Iar lui Paco un șorț de catifea
      Mă-nveselesc ei ,dragii mei ,
 Cei doi prieteni frumușei .


                          Gabriela –Alexandra Alexe 

 

       
                 
                                                                         

Un comentariu:

  1. Ce frumoasa i-a iesit poezia asta Alexandrei!!Bravo pentru asa versuri frumoase!Banuiesc ca papagalul ei, Coco, a inspirat-o.Foarte frumoasa!!

    RăspundețiȘtergere