Otilia Cazimir: poeta copilăriei

 

      Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, județul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele  legendelor  germane ..."                                 Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei: "Gingăşia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanţă uşoară de ironie."

        Poeziile Otiliei Cazimir sunt încântătoare, adevărate bijuterii lirice. Poeta a fost  şi va rămâne una dintre cele mai mari comori ale României.

                             MARTIE

           Ridică-ţi ochii… în adânca strălucire
          A-ncremenit o horbotă de nor subţire
          Şi-acum îşi mistuie-n albastru forma fină
          Şi nu rămâne-n marea de lumină
          Decât un punct ce-n aer se ridică –
          Săgetătorul zbor de rândunică.

          În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiri
          Mlădiţe verzi şi lungi de trandafiri.
          Pluteşte-n atmosfera liniştită
          Parfumul vag de floare ne-nflorită –
          Ca liliecii îşi ridică-n soare
          Boboci mărunţi, ciorchine zâmbitoare,
          Iar din corole albe şi fragile
          Se-nalţă, greu, parfumul de zambile. 

                                                                                                    Casa memorială

Iată alte minunate poezii ale sensibilei creatoare:

           Înserare

           Iulie

          

                                                                                                         Ana-Maria Ioana