Dragi elevi,
Ieri s-a stins din viaţă, la Sibiu, un valoros reprezentant al poeziei româneşti, unul de care, din păcate, se vorbeşte prea rar : Mircea Ivănescu. Chiar dacă acum sunteţi prea mici pentru a înţelege uşor frumuseţea şi adevărul versurilor sale, vă invit să citiţi poezia care urmează, o poezie care subliniază importanţa cuvântului.
vorbe, vorbe, vorbe…
trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
să însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
că e în tine – că simţi,
oricine poate să facă vorbe unele după altele -
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult).
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea,
ca nişte urme pe zăpadă…
(Versuri, 1968 )
Şi nu uitaţi , când veţi mai creşte puţin, să citiţi şi alte poezii ale inconfundabilului Mircea Ivănescu.
Prof. Doina Crîşmariu
Aceste lucruri sunt foarte adevarate...cateodata unii dintre noi vorbim fara sa ne gandim ce anume vorbe graim.Daca sunt la locul lor sau daca acestea ranesc pe cineva.
RăspundețiȘtergereZi şi tu nişte nume din clasa ta, poate îşi vor da seama şi nu vor mai greşi ;)
ȘtergereAdevărat. Copiii în special nu se prea gândesc înainte de a vorbi. De aceea, este necesar să fim foarte atenţi atunci când vorbim. De asemenea, consider vorbele lui Mircea Ivănescu total adevărate!
RăspundețiȘtergere