Dragi elevi,
Ieri s-a stins din viaţă, la Sibiu, un valoros reprezentant al poeziei româneşti, unul de care, din păcate, se vorbeşte prea rar : Mircea Ivănescu. Chiar dacă acum sunteţi prea mici pentru a înţelege uşor frumuseţea şi adevărul versurilor sale, vă invit să citiţi poezia care urmează, o poezie care subliniază importanţa cuvântului.
vorbe, vorbe, vorbe…
trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
să însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
că e în tine – că simţi,
oricine poate să facă vorbe unele după altele -
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult).
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea,
ca nişte urme pe zăpadă…
(Versuri, 1968 )
Şi nu uitaţi , când veţi mai creşte puţin, să citiţi şi alte poezii ale inconfundabilului Mircea Ivănescu.
Prof. Doina Crîşmariu
