Predicat verbal sau nominal?

Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. 

Publicistul

La vârsta de 16 ani debutează în revista "Liga ortodoxă" a lui Alexandru Macedonski, sub semnătura Ion Theo. Până în 1910 -când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal"- publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața românească etc..

                           

Premii și distincții

Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia, și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

Din vasta lui operă fac parte:Cuvinte potrivite, Flori de mucigai, Poeme noi, Cadențe, Silabe, Răzlețe, Versuri lungi, Ritmuri, Litanii, Noaptea ….

                      

                      

În 1967, pe 14 iulie, se stinge din viață, fiind înmormântat în grădina casei din strada Mărțișor. Casa a devenit astăzi muzeu.

                                                     Bianca Pantazescu

                     

                    

                  

Halloween 2012

La discuții cu spiretele de Hallowen !

Soarele din nou a apus ,

Norii de pe cer s-au dus !

Roșu ,galben ,violet …

Cred c-am văzut un schelet !

Păcat ca era deja moartă ...

Avea o siluetă minunată !

Aș fi invitat-o la bal ,

Dar nu oriunde !La cel anual !

Aș fi  luat-o de acasă pe  la opt ,

Dacă pe Facebook mi-ar fi dat ,,accept’’!

Și cu vampirul Cullen am vorbit ,

După discuție ,aveam un gât deosebit !

Două mușcături și sângele ce curgea ,

Aceasta era capodopera sa !

Era alb ca varul ,ochii îi scânteiau…

Pentru mine era ceva bizar !

M-am plimbat cu o vrăjitoare ,

Pe mătura ,departe ,eu eram călare !

Și ce-mi mai plăcea casa ei ;

În fața casei ,pentru noroc ,avea un tei !

Un spiriduș mi-a dat un trifoi ,

Iar fluierul l-am ascultat amândoi !

Și ce bine mai dansa !

După, zmeul îl lansa !

Să știi, ei nu sunt răi !

Și vampirii au fost crai !

Iar vrăjitoarele, mândre ,

Noi să nu-i traăam cu acrire !

Câte povești de groază stupide ,

Numai de minciuni sunt pline !

Vampirii ,spun sincer ,cam mușcă ,

Dar nu trebuie închiși în cușcă !

Vrăjitoarele fac poțiuni ,,pozitive’’ !

Deoarece au destule motive !

De asemenea ,și vârcolacii urlă .

Dar tu n-ai auzit un câine cum cântă ?

Toți suntem la fel ,hai să acceptam !

Și să nu-i disprețuim ;să-i ajutăm !

Eu am scris din august aceasta poezie ,

Când mă uitam la o ploaie târzie…

                                         Alexandra Alexe