Prietenele mele, rândunelele

Sunt mici și jucăuși grozav

                           Prietenii de pe pervaz-

Mici rândunele minunate

  Ce-nalță triluri fermecate!

        Ce mult îmi place să-i ascult !

               Coco este grăsuță,Paco e deștept;

Dar iată, ne ferim mereu

De Pufilici ,motanul rău.

    Când ei cîntă și sar sprințar

           Nici râsul nu-mi mai este-amar;

   Căci ei cântă ,râd,glumesc

Orice să mă înveselesc !

                Să-i cos lui Coco cămașă-aș vrea ,

       Iar lui Paco un șorț de catifea

      Mă-nveselesc ei ,dragii mei ,

 Cei doi prieteni frumușei .

                          Gabriela –Alexandra Alexe 

 

       

             

                                                                         

Radu Tudoran: “călător” pe mările lumii

       Radu Tudoran s-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910,  numele său adevărat fiind Nicolae Bogza (este fratele lui Geo Bogza). După ce termină Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în anul 1930 și, apoi, Școala Militară  de la Sibiu în anul 1932, funcționează timp de șase ani, (1932 - 1938), ca ofițer al Armatei Române.                                                                                                                       Renunţă la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își alege numele cu care îşi va semna operele literare: Radu Tudoran.                                                                           A avut întotdeauna, precum scrisul său cizelat, elegant și complex, faima reală a unui bărbat distins si cuceritor. Marea lui dorinţă a fost aceea de a călători în jurul lumii . Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moștenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale. Stabilit o vreme la Brăila, Radu Tudoran îşi construieşte o corabie cu care şi-ar fi dorit să navigheze pe mările atât de dragi lui. Din nefericire, acest vis al său nu se va împlini .       Deşi nu a ridicat ancora, scrii­to­rul nu  a renunţat la această pasiune  şi a “navigat”,  datorită bogatei sale imaginaţii, la masa de scris.  Aşa se năştea în 1954 romanul "Toate pânzele sus!", al cărui subiect este  binecunoscut: Anton Lupan îşi caută prietenul răpit de piraţi şi pleacă în cău­ta­rea goeletei "Speranţa" - corabia cu care acesta visa să descopere un teritoriu necunoscut.  Anton Lupan va alege o mână de oameni cu care va pleca în că­lă­toria peste Atlantic, cu destinaţia Ţara de Foc. Echipajul are parte de numeroase pe­ri­pe­ţii, înfruntând furtuni incredibile, piraţi, intrând în nenumărate încurcături.                                                                 Din fericire, marinarii de pe "Spe­ranţa" sunt curajoşi, dintr-o bu­ca­tă, reuşind astfel să treacă peste toate în­cer­cările, ur­mându-şi căpitanul în căutarea prie­tenului dispărut. 

                                                                

  

Iată un mic fragment din ecranizarea romanului:

Alte cărţi ale autorului, pe care vi le recomand călduros: 

 Ultima poveste

 Fiul risipitor

 Sfârşit de mileniu

                                                                                             Gabriela Hanaş